MAKING OF - WORKSHOP-URI PHOTOLIFE

Această toamnă a adus două workshop-uri noi la PHOTOLIFE, desfășurate în două locații diferite și spectaculoase prin frumusețea peisajului. Primul dintre ele, între 8-11 noiembrie s-a desfășurat în Padina, Parcul Natural Bucegi și a fost dedicat iubitorilor de munte și fotografie. Al doilea s-a desfășurat în împrejurimile lacului Sfânta Ana, în apropiere de stațiunea Băile Tușnad, o destinație spectaculoasă în plină toamnă.

La Padina participanții s-au lăsat așteptați, drumul fiind mai lung, o parte fiind drum forestier. Unii au preferat comoditatea mașinii, alții au venit peste munte pe jos, pentru puțin mai multă aventură. Cazarea s-a făcut la Centrul Național Salvamont, într-o atmosferă specifică de munte. Cele două zile dedicate fotografiei, au fost pline de subiecte, diversificate, unul mai fotogenic decât altul. În prima zi, pentru că vremea a fost bună am ales o tură mai lungă, ce ne-a purtat pe la poalele văilor Obârșia și Doamnele, pentru un peisaj general, iar mai apoi de-a lungul Drumului Grănicerilor până în golul alpin și spre abruptul frumos din apropierea Strungii Mari. Pe drum am întâlnit numeroase câmpuri de lapiezuri, acestea fiind subiectul principal. În Strungă am așteptat nerăbdători apusul de soare, care însă nu a fost chiar spectaculos, doar o lumină difuză, fitrată de pâcla adunată de peste zi. A urmat o coborâre de o oră până la cabană, unde am ajuns pe întuneric. Tura a durat aproape 12 ore, jumătate din timp am mers iar cealaltă am fotografiat, la finalul zilei fiind însă cu toții frânți de oboseală. Seara am mai reușit să ne adunăm la o discuție și la o proiecție de fotografie.

A doua zi urma ceva mai lejer și anume, cascade, râuri de munte și fotografie de peșteră. Dimineața ne-a întâmpinat cu o ceață deasă, tocmai bună pentru tura pe care ne-am propus-o. Lumina difuză și slabă a fost perfectă pentru timpii lungi de expunere necesari în astfel de situații, iar toată dimineața ne-am petrecut-o în Colții Tătarului de-a lungul a 200m de râu de munte. La Peștera Ialomiței mai mult ne-am plimbat decât am pozat, însă experiența a fost una plăcută. Pentru că vremea a continuat să fie cețoasă am renunțat la tura de seară și ne-am apucat să facem un seminar dedicat arhivării, indexării și editării imaginilor în Adobe Lightroom.

La Sfânta Ana, lucrurile au stat un pic altfel. Oameni mai mulți și zile mai puține. De această dată ne-am adunat mai repede, am urmat un scurt seminar teoretic urmat de discuții și proiecții și ne-am pregătit bagajul pentru a doua zi. Tura a avut mai multe părți distincte, o dimineață cu puțină ceață de dimineață pe lac, unde am putut realiza câteva reflexii, urmată de o tură dificilă de fotografiat în pădure. Dacă pe lac subiectele se lăsau mai ușor descoperite, pădurea a fost o provocare pentru toți cei prezenți. Spre seară am mers în mlaștina de la Mohoș, unde am mai întâlnit un subiect dificil, dar cu nimic mai spectaculos decât celelalte. Apusul de soare ne-a prins pe o culme de deal pentru a imortaliza ultimele raze timide ale astrului, care și de această dată a fost învăluit de pâclă. Vremea a fost toată ziua foarte frumoasă, cu un cer senin și fără prea mulți nori, ceea ce nu ne-a ajutat foarte mult din punct de vedere fotografic, însă cu toate acestea provocările au fost destule și participanții s-au bucurat de fiecare subiect întâlnit. Și de această data seara a fost destinată discuțiilor și proiecțiilor care ne-au ținut departe de somn până după miezul nopții. Ca și în primul workshop ziua de duminică a fost dedicată unei proiecții cu fotografiile făcute, iar fiecare participant a primit un feedback pentru realizările lui.

Pe ansamblu consider că au fost două workshop-uri reușite, în care echipele s-au integrat și s-au înțeles foarte bine. Unii au rămas prieteni și au participat împreună la ambele workshop-uri. Alții au venit de la întâlniri mai vechi sau cursuri de la Brașov sau online. Este plăcut să vezi cum se pun uneori bazele unei comunități prin astfel de întâlniri.

Pe parcursul celor două workshop-uri, participanții au putut testa trepiede de la Manfrotto și Gitzo, atât din gama de amatori, dar și din gama profesională, și rucsaci foto de la Kata și National Geografic. Deasemenea participanții au avut ocazia să consulte diferite materiale oferite de Nikon. Până la alte păreri despre alte workshop-uri PHOTOLIFE vă las în continuare să citiți și câteva impresii ale participanților, atât despre workshop, cât și despre echipamentele testate.

..............................................................................................................................................................

Catalin BUJDEI

Participarea la workshop-ul foto "Munte si fotografie" a reprezentat o experienta foarte placuta. Este primul workshop de acest gen la care am participat si abia astept sa fiu prezent si la urmatorul. Am cunoscut persoane care au aceiasi pasiune ca si mine, am putut face schimb de idei cat si de echipamente de fotografiat. Informatia asimilata de la videoproiectii, cat si in timpul experimentarii practice, a fost mai multa decat daca as fi invatat de unul singur in jumatate de an sau chiar mai mult. Folosind aceste noi informatii cat si produsele puse la dispozitie (trepiede) in timpul workshop-ului am resusit sa realizez fotografii pe care inainte nici n-as fi crezut ca le-as putea face si eu. Ii multumesc lui Dan Dinu pentru aceasta experienta deosebita.

In ceea ce priveste rucscacurile folosite as putea face doar o comparatie intre cele doua modele diferite folosite in cele doua zile de fotografiere in natura. Cel de la National Geographic - NG Walkabout W5050 - mi s-a parut mult mai accesibil decat modelul Kata – DR-466i - (mi-a fost mult mai usor sa bag/scot aparatul foto sau obiectivele atunci cand era nevoie). Buzunarul din fata al modelului NG s-a potrivit perfect pentru filtrele ce le aveam cu mine. La modelul NG spatiul dedicat pentru laptop parea mult mai mic fata de modelul Kata si mai putin accesibil. Eu am folosit insa acel spatiul pentru pelerina de ploaie. Oricum, pe viitor m-as orienta pe niste modele ceva mai incapatoare.

Trepiedul Manfrotto 7301YB este usor de carat, in sensul ca nu i-am simtit in mod deosebit prezenta, fiind legat si de rucsacul din spate. Avand in vedere faptul ca picioarele acestuia nu permiteau coborarea directa a capului trepiedului pana aproape de nivelul solului, cand am vrut sa fac o fotografie de la nivelul solului mi s-a parut destul de incomod sa privesc prin vizor printre picioarele trepiedului. Cand doream sa reglez aparatul pe o anumita pozitie folosind capul trepiedului ma cam pierdeam printre elemetele de blocare/deblocare care trebuiau desfacute si stranse la loc. Cu ceva mai multe incercari cred ca as fi capatat mai multa experienta cu el.

Trepiedul Gitzo Traveler GT1541T si capul Off Centre Ball GH2750QR. Capul acestui trepied mi s-a parut mult mai accesibil de utilizat. Imediat am invatat rolul fiecarui element de strangere in parte. Mi s-a parut interesant si faptul ca puteam sa cobor sau sa urc aparatul, intr-o anumita limita, direct prin modificarea pozitiei capului trepiedului (elementul pe sfera). In acest mod nu mai era necesar sa modific lungimea picioarelor trepiedului pentru cativa centimetri. Cu acest trepied m-am descurcat foarte bine la fotografierea cascadelor. Picioarele foarte flexibile ale trepiedului au oferit posibilitatea unor pozitii destul de joase ale aparatului foto, permitand cu usurinta fotografierea de la nivelul solului. Greutatea trepiedului foarte mica mi-a permis sa-l car dupa mine cu usurinta. Un alt avantaj destul de mare mi s-au parut elementele de stangere prin infiletare pentru modificare dimensiunilor picioarelor trepiedului, acestea putand fi manevrate cu destul de mare usurinta indiferent daca erau uscate sau umede.

Nandi JIRGIUTA

Vreau sa-ti spun ca m-am simtit excelent, a fost primul workshop la care am făcut fotografii de care am fost multumit, atat din punct de vedere tehnic cat si din punct de vedere artistic. Am aplicat practic tot ceea ce am invatat teoretic si din cauza lipsei de timp nu apucasem sa aplic in practica, am incercat sa-mi gandesc si sa-mi compun imaginile asa cum ne-ai aratat la curs si cateva mi-au iesit asa cum imi place. Pe langa toate astea, echipa a fost tare haioasa, ne-am distrat de minune si pot spune ca a fost, vorba lui Mihai, ”de vis”. Este o placere deosebita sa ai langa tine oameni care impartasesc aceeasi pasiune, langa care simti ca poti sa te dedici cu totul fotografiei, ca toate activitatile si discutiile sunt despre fotografie, ca nu faci si nu gandesti altceva decat fotografie si ca, in acele putine zile nu mai exista nimic altceva. Am avut si experienta culmilor muntilor, care pentru mine a fost naucitoare, pentru ca nu am mai fost pe o creasta de munte la o altitudine asa de mare. Si m-am ales si cu un rucsac excelent (NG 5162). Una peste alta, astept cu nerabdare sa mai repet experienta și sper sa-mi fac timp cat mai repede si cat mai mult ca sa mai particip la workshopuri organizate de tine.

Adrian BACANU

In afara ca, m-a atras ideea unui workshop cu un fotograf profesionist, in primul si primul rand mi-a placut organizarea pre-workshop. Am primit din timp toate informatiile necesare (legate de echipament fotografic, de munte etc), agenda pe zile a workshopului precum si restul detaliilor despre locatie. Totul a fost bine pus la punct si am putut sa am o imagine foarte buna asupra desfasurarii acestui proiect.
Am inceput cu o foarte utila prima parte teoretica dupa care, ca pe tot parcursul workshopului am participat la discutii libere si am putut invata foarte multe lucruri si din aceste momente. Pe toata durata, Dan, a fost foarte aproape, ajutandu-ne cu sfaturi practice, cu exemplu personal la fata locului, dar si mai ales raspunzandu-ne foarte complex, detaliat, dar totusi pe intelesul tuturor participantilor, la toate intrebarile pe care le primea. Rabdarea si atentia pe care ne-a acordat-o au fost elemente care au contribuit la succesul workshopului.
Pe langa profesionalismul lui Dan, au fost de un real folos toate exemplele, fotografiile, invatatarile lui si discutiile de seara. In plus, foarte mult a ajutat si diversitatea grupului - aflat in diferitele stagii de practicare a fotografiei – cu care am interactionat in mod intens si de la care am invatat atat din exercitiu lor fotografic cat si prin discutiile comune.
Si partea finala de analiza de fotografie a fost foarte buna si am descoperit lucruri noi, am invatat din greseli si am vazut ceea ce au realizat si ceilalti. Multumesc, Dan Dinu. Cred ca faptul ca mai particip la un workshop la doar doua saptamani de la primul si m-am inscris si la curs spune foarte multe despre multumirea mea fata de acest workshop.

Am testat trepiedul Manfrotto 190xProB in cadrul acestui workshop. Desi sunt doar un fotograf amator si mai ales la inceput de drum, am fost placut surprins de acest trepied. Inca de la inceput, dinainte de a iesi cu el pe teren, m-a atras robustetea lui, asepectul de produs bine lucrat si de incredere. Aceasta prima constatare s-a dovedit a fi mai mult decat adevarata si pe teren. Si cand zic teren ma refer la tot relieful pe care l-am fi putut intalni in Bucegi, de la iarba brumaroasa la crestele stancoase, de la raurile mlastinoase la formele carstice din Pestera Ialomitei. Pe langa robustetea acestui produs – care evident aduce cu sine si adaugarea unei greutatii relativ mari la echipamentul foto – am fost impresionat si de versatilitatea lui si de usurinta in folosire.
Este foarte usor adaptabil, avand pe langa picioarele independent actionabile, si o tija centrala care poate lua mai multe pozitii. In afara de pozitia normala, poate trece printro miscare rapida si o apasare de buton si la o pozitie orizontala, pentru un cadru mai aproape de baza trepiedului. In plus tija poate sa fie intoarsa la 180 de grade – foarte simplu si rapid – ceea ce intr-adevar duce aparatul cu capul in jos, dar ajuta foarte mult mai ales la fotografia macro. Un trepied utilizabil oriunde, dotat cu o bula de nivel pe capul trepiedului, usor folosibil si excelent ca si constructie.

Rucsacul Kata DR 465 este un rucsac relativ mic si este destinat, din punctul meu de vedere, pentru un fotograf incepator (asa cum sunt si eu) care nu are un echipament foarte mare. In schimb este foarte robust si foarte bine lucrat. Eu l-am folosit impreuna cu un Canon 400D si 3 obiective (18-55mm, 55-250mm, 50mm), un blitz si cateva filtre. In compartimentul foto, ar mai fi intrat inca vreo 2 obiective (max 250-300mm), iar aparatul cu obiectivul 55-250mm era destul de greu de introdus. Compartimentul foto se afla in partea de jos si iese destul de mult in afara, dar nu este foarte usor accesibil, mai ales pentru obiectivele aflate in compartimentele din spate. Compartimentarea per ansamblu este una foarte buna, poate fi foarte usor modificata si iti da impresia de siguranta a obiectivelor asezate in interior.
In plus, in partea de sus – accesibila separat – am avut loc de trei pelerine – una pentru mine, una pentru aparatul foto si una pentru rucsac (cu care vine la pachet). Am mai adaugat un mic lunch la pachet, o sticla de apa, dar deja spatiul nu mai permitea foarte multe lucruri. Doua buzunare plate ajuta la pastrarea unor accesorii de genul telecomanda pentru declansare, carpa de curatat etc., iar accesul este unul facil.
Fiind un rucsac foarte robust si bine facut, am putut agata de o curelusa laterala si un trepied relativ greu, iar pe partea cealalalta betele de trekking. Acest fapt nu a afectat in nici un fel comportamentul sau structura rucsacului, iar distributia greutatii pe umerii si mijlocul meu a fost una foarte buna. Un produs excelent lucrat si care in ciuda dimensiuni mici poate adaposti destul de multe lucruri, mai ales pentru un fotograf aflat la inceput de drum.

Simon BELA

Cateva cuvinte despre workshop-ul de la Padina. In primul rand a fost foarte bine organizat un program bun si o atmosfera placuta. Am invatat multe lucruri pe care pana acum nu prea le intelegeam, parerea mea este ca numai alaturi de fotografi experimentati poti invata bine si mai repede. Despre trepiedul Manfrotto 190 CXproB pe care l-am putut testa pot sa zic ca este de nota zece, usor, costructie solida, cap cu bila si poti lucra usor si rapid cu el si in conditi dificile. Am cunoscut niste oameni minunati la acest workshop care au aceeasi pasiune...fotografia. Sper sa ne intalnim si la alte workshopuri.

Radu VRANCEANU

Pentru mine workshop-ul a fost un real succes. Mi-ar fi placut poate sa petrecem mai mult timp impreuna ca sa pot “fura” si mai multa meserie de la Dan si Costas. Mi-ar fi placut de asemeni sa mai fi urmat o noua sesiune foto dupa ce am primit feedback-ul pe fotografii astfel incat sa pot sa pun in practica invataturile desprinse (totusi nu stiu cum s-ar fi putut realiza doar intr-un weekend). Pe drumul de intoarcere am facut un bilant al celor doua zile petrecute la workshop si mi-am dat seama cat de multe am invatat. Fiind un autodidact nu am avut pana acum ocazia sa invat de la altii cum se abordeaza (din punct de vedere fotografic) un anumit peisaj, cum se compune o fotografie,  sa inteleg ce anume face o fotografie sa iasa in evidenta si ce o face sa intre in anonimat. Am reusit de asemenea sa testez si sa ma joc cu diverse echipamente pe care le-am vazut doar in review-uri, sa vad cum se curata un senzor, sa discut tot felul de “nimicuri” fotografice si, in cele din urma, sa-mi fac niste prieteni.

Amalia CATRINA

Talentul, munca sau informatiile acumulate nu pot fi uneori suficiente pentru a deveni mai bun intr-un anumit domeniu, mai trebuie sa ai sansa de a fi invatat de un profesor dedicat materiei sale... Multumesc, Dan Dinu, pentru ca acum stiu ca o fotografie nu e doar o poza, e suflet si multa straduinta. Consider acest workshop o intamplare fericita si o lectie importanta.

Le multumim tuturor pentru participare.